Odiseea Federației Române de Fotbal: Din abuzuri și ilegalități la falimentul instituției
Federatia Română de Fotbal (FRF) a început o nouă eră în ianuarie 2001, odată cu reorganizarea acesteia, conform legii 69/2000 și a O.G 26/2000. Această transformare a fost preconizată să ofere un cadru legal și democratic, însă, în realitate, Mircea Sandu, care a condus fotbalul românesc timp de decenii, s-a dovedit a fi mai mult o figură autoritară care a ignorat normele legale.
Reorganizarea din 2001 a fost percepută ca un pas înainte pentru fotbalul românesc, dar, între timp, Sandu a reușit să concentreze puterea în mâinile sale, transformând procesul electoral al FRF într-un simulacru. Toate comisiile create au avut un rol formal, menținându-l pe Sandu la putere, fără a permite accesul persoanelor din afara cercului său restrâns.
De-a lungul anilor, legislația națională a fost modificată ad-hoc de către Sandu, care a evitat respectarea legilor și a creat un sistem paralel cu statul roman. Clanul său a propagat ideea că abaterile de la normele legale au fost dictate de organismele internaționale, precum FIFA și UEFA, încercând astfel să justifice abuzurile asupra celor care contestau autoritatea sa.
Între timp, relațiile sale cu oameni de influență din justiție au dus la întărirea acestui sistem opresiv. Inițial, personalități precum Sorin Stănescu, fostul ministru al sportului, au încercat să combată abuzurile, însă aceste eforturi s-au soldat cu atacuri din partea susținătorilor clanului și cu dispariția acestuia din spațiul public.
După 24 de ani de dominație, activitatea clanului Sandu a fost văzută ca o tragică epavă a valorilor democratice. Schimbările din structura FRF au fost întârziate, până ce în noiembrie 2023, Curtea Supremă a decis să corecteze abuzurile anterior comise, stabilind că afilierile și drepturile membrilor la vot în cadrul FRF sunt valide doar dacă sunt înregistrate conform legii.
După plecarea lui Sandu din 2014, Federația a fost preluată de Răzvan Burleanu, un tânăr care părea promițător, dar care s-a dovedit a fi la fel de contestat ca și predecesorul său. Activitățile din cadrul FRF au continuat să fie caracterizate de lipsa de transparență și abuzuri.
Un aspect mai îngrijorător este că, în ciuda declarațiilor de reformă, FRF continuă să fie un mediu propice pentru corupție, având în vedere structura sa de putere care menține același circuit de influență și prietenie în rândul alesului său. Rețeta „succesului” pentru a menține controlul asupra fotbalului românesc a devenit o rutină a abuzurilor, cu banii din Federație direcționați cu regularitate către politicieni și alte entități.
Aceste aspecte sugerează o realitate sumbră pentru viitorul fotbalului românesc, iar așteptările de schimbare sunt în continuare împovărate de actuala structură conducătoare care nu dă semne de reformă. Oare Federația va reuși vreodată să se elibereze de acest lanț al corupției și abuzurilor, sau va continua să fie un simbol al eșecului instituțional în România? Următorul episod va aduce detalii despre cum sunt gestionate fondurile Federației, Ligii și cluburilor de fotbal.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
