Prețurile din Cluj se transformează: o anchetă despre costul vieții în orașul vostru favorit

Clujenii resimt din plin creșterea prețurilor, iar o postare apărută pe Reddit citează: „Numa' mie mi se pare că orășelul a devenit o înșelătorie?” Potrivit unui autor local, costurile zilelor de weekend în oraș ajung chiar și la 300 de lei pentru o masă pentru două persoane, în timp ce o cupă de înghețată costă între 10 și 15 lei, iar o cafea – între 15 și 20 de lei.

Un alt clujean compară cu experiențele din străinătate, argumentând că în Almeria, în Spania, tot ce e mai ieftin, iar calitatea serviciilor pare net superioară. „La sfârșitul zilei, plătesc în Cluj ca în Vest, dar trăiesc ca în Est,” adaugă același comentator, subliniind disconfortul legat de diferența dintre costuri și calitatea vieții. Pe Reddit, reacțiile de resemnare și sarcasm sunt la ordinea zilei: „Ce urmează? Taxa de oxigen în centru?”

În discuție intră și costurile legate de consumul zilnic, precum masa în oraș sau cumpărăturile. La o cafea, un student sau angajat ajunge să plătească până la 20 de lei, iar un burger sau o bere în oraș pot ajunge la prețuri de 300 de lei pentru o simplă masă de weekend. În plus, o cupă de înghețată, preț de o cutie din Spania, devine o investiție semnificativă, ce ridică întrebarea dacă e justificată suma plătită.

Pentru locuințe, costurile sunt și mai spectaculoase. În ciuda prețului de 180.000 de euro, unii se întreabă dacă merită să-și facă un credit atât de lung pentru un apartament cu priveliște la morminte sau favela. Comparațiile cu alte orașe europene arată că, deși prețurile din Cluj sunt comparabile cu cele din Vest, nivelul de trai este mult mai scăzut.

Un utilizator din comunitate exprimă neliniștea: „Am venit în vizită în Spania, zona Almeria, și totul mi s-a părut mult mai accesibil. În Cluj, plătesc ca în vest, dar trăiesc ca în est,” spune el, citând și alte persoane care observă că, pe fond, prețurile nu reflectă calitatea serviciilor sau infrastructura. În același timp, alții remarcă că tot mai mulți oameni trebuie să aleagă între a ieși în oraș sau a se muta în zone mai ieftine, dar acest lucru are și el un cost.

Declarațiile arată un oraș în plină transformare, unde populația se confruntă cu un paradox: salarii modeste într-un mediu costisitor. Un comentator sintetizează foarte clar situația: „Noi ne aliniem la costuri vestice, dar veniturile sunt estice,” subliniind astfel diferențele economice.

Reacțiile sunt pesimiste și pline de umor amar: „Ce urmează? Taxa de oxigen în centru?” sau „Să trăim cu aer, că altfel nu mai reușim.” În final, se vorbește despre o adaptare constantă: „Las bacsis 5%. În trecut, lasam 20%, acum o să rămân la 2%.” O realitate dureroasă, dar, din păcate, tot mai frecventă într-un oraș în care prețurile cresc, iar infrastructura pare tot mai veche.