Scandalurile recente din justiție au scos la iveală o problemă puțin cunoscută publicului: delegarea și detașarea magistraților în alte funcții decât cele de bază. Conform celor declarate de conducătorii instanțelor, aceste măsuri sunt motivate de rațiuni manageriale, în timp ce criticii susțin că reprezintă o formă de recompensă discreționară, acoperită prin diurne. Aceasta este informația furnizată de Ramona Grațiela Milu, membru CSM.
👉 Proporția magistraților detașați în posturi de conducere
Ramona Grațiela Milu a subliniat că „două treimi din posturile de conducere din instanțele din România sunt ocupate prin detașare sau delegare”. De asemenea, există și un număr necunoscut de posturi de judecători care sunt ocupate în același mod. Această situație a fost provocată de o lege inițial corectă, dar interpretată excesiv, alături de o jurisprudență variată și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care au facilitat această practică.
Cu alte cuvinte, detașarea judecătorilor a devenit o metodă de a recompensa loialitățile personale sau de grup prin intermediul diurnelor, ceea ce a pus sub semnul întrebării integritatea sistemului judiciar.
👉 Reglementări și consecințe ale acordării diurnelor
În aprilie 2006, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care stipula: „Judecătorii și procurorii care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază de o diurnă de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară”. Această reglementare părea să justifice în mod corect acordarea de diurne pentru magistrații care lucrează în afara locului de muncă obișnuit.
Cu un salariu brut de 15.000 de lei, diurna de 2% poate aduce un venit suplimentar de 6.600 de lei, reprezentând o creștere considerabilă a salariului net. Mai mult, diurna nu este supusă impozitării și nu afectează contribuțiile de asigurări sociale, lucru care atrage și mai mult atenția asupra acestei practici.